Mănăstirea Sihăstria – locul unde au viețuit mari părinți duhovnicești

Divertisment

Mănăstirea Sihăstria este așezată în partea de nord a județului Neamț, la aproape 20 de km de Târgu Neamț. Tradiția viețuirii pustnicești în aceste locuri a fost urmată de numeroși monahi din mănăstirile Neamț, Secu și Agapia. Codrii nestrăbătuți din partea locului ofereau cele mai bune condiții. Câteva însemnări pe vechi cărți de cult cât și unele urme de chilii atestă că la începutul secolului al XVII-lea trăiau în împrejurimi numeroși sihaștri, potrivit site-ului oficial al Mănăstirii Sihăstria.

Înființarea unei biserici mai la îndemână devenea așadar o necesitate. Faptul fiind cunoscut de mitropolitul Moldovei Ghedeon (1653-1659), în 1655 a fost întemeiată aici prima biserică a Schitului Sihăstria, pe care mitropolitul a înzestrat-o mai apoi cu chilii și cele de trebuință.

Pentru prima construcție, locul ales a fost „poiana lui Atanasie”, care oferea condiții prilenice unei vieți de sihăstrie, iar primii viețuitori, așa cum consemnează pomelnicul ctitoricesc, au fost șapte sihaștri din Mănăstirea Neamț retrași mult mai înainte prin părțile locului.

Au urmat însă vremuri grele iar desele incursiuni ale tătarilor de la începutul sec. al XVIII-lea au făcut ca Schitul Sihăstria să ajungă într-o stare aproape de ruină. În aceste condiții episcopul Ghedeon de Roman a construit în anul 1734 o nouă biserică mai trainică și încăpătoare pe care a închinat-o Mănăstirii Secu din apropiere.

În 1821 cetele eteriștilor lui Alexandru Ipsilanti, urmărite de turci, s-au retras în părțile Moldovei, ajungând până la Mănăstirea Secu. Lupta care a urmat s-a încheiat cu arderea și prădarea mănăstirilor din împrejurimi de către turci, printre care și Sihăstria.

Lucrările de refacere au început în anul 1824, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi și au durat aproape doi ani. S-au refăcut atunci biserica de piatră, turnul clopotniță, un corp de chilii în partea de sud, turnul porții și zidul de incintă.

În anul 1837 s-a construit din lemn, pentru serviciul religios din timpul iernii, un paraclis cu hramul Sfinții Părinți Ioachim și Ana și, în continuare, alte două corpuri de chilii.

În vara anului 1941 un incendiu devastator a mistuit paraclisul de lemn și o parte a chiliilor Sihăstriei, din acest motiv mulți călugări au plecat la alte mănăstiri. Starețul, protosinghelul Ioanichie Moroi, fiind bătrân și bolnav, în 1942 a fost ales locțiitor de stareț monahul Ilie Cleopa.

Temându-se de o asemenea răspundere, părintele Cleopa Ilie de abia după o lună a luat conducerea administrativa a obștii.

Noul egumen era foarte prețuit, atât de obștea schitului, cât și de credincioșii refugiați aici, întrucât era foarte evlavios, postea mult, era blând, îi încuraja pe toți, și mai presus avea darul cuvântului. În 1945, părintele Cleopa a fost numit oficial egumen al Sihăstriei.

Prima grijă a noului stareț a fost refacerea incintei și a chiliilor arse. Cu ajutorul Mănăstirii Neamț, până în 1944 s-au construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi. Învingând dificultățile aduse de război și secetă, obștea condusă de părintele Cleopa s-a întărit duhovnicește, a crescut numeric și, cu mari eforturi, a construit în 1946 un nou paraclis.

În acea perioada se simțea nevoia unei reîmprospătări duhovnicești în multe mănăstiri din Moldova. În acest sens, viața monahală ce se ducea la Sihăstria, în duhul Sfinților Părinți, în post, rugăciune, dragoste, sărăcie și ascultare, era un model, astfel că patriarhul Iustinian a decis ca Sihăstria să ajute și alte mănăstiri.

Așa s-a ajuns ca părintele Ilie Cleopa să aibă sub supraveghere duhovnicească opt mănăstiri, pe lângă Mănăstirile Slatina și Sihăstria, cu schiturile lor Rarău și Sihla.

În tot acest timp la Sihăstria s-a trăit o intensă viață duhovnicească prin multă rugăciune și lucrare a unor mari părinți cu viață sfântă cum au fost: ieroschimonahul Paisie Olaru, arhimandriții Cleopa Ilie, Partenie Bușcu, Damaschin Barbacaru, Ioanichie Bălan, protosinghelii Casian (Onufrie) Frunză, Ioil Gheorghiu, Veniamin Barbacaru, Clement Hotnog, Varsanufie Lipan, Calinic Lupu și alții.

Cimitirul mănăstirii, așezat în locul actual de părintele Ilie Cleopa, în anii 1944-1945, este locul vizitat zilnic de zeci de credincioși, care vin la mormântul părintelui Cleopa pentru a-i aprinde o lumânare și pentru ai cere în continuare ajutorul.

Lângă mormântul său se află mormântul părintelui Paisie Olaru, un mare duhovnic al Moldovei, de asemenea, vizitat de foarte mulți pelerini.

„Bineînțeles că în cimitir sunt îngropați mulți nevoitori de taină, ale căror osteneli și nevoințe numai Bunul Dumnezeu le știe. Despre unii dintre aceștia citim în filele Patericului românesc al Părintelui Ioanichie Bălan: Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un părinte al tăcerii, al lacrimilor și al meditațiilor duhovnicești, Monahul Marcu, un părinte ce a pătimit pentru convingerile lui religioase 18 ani de închisoare și s-a învrednicit de multe cercetări și mângâieri dumnezeiești, frații Părintelui Cleopa, Părinții Gherasim și Vasile, primul făcând mii de metanii și dormind într-un sicriu pentru a avea pururea cugetarea la moarte, iar al doilea învrednicindu-se să fie chemat la cele cerești de însăși Maica Domnului.

Apoi Protosinghelul Ioanichie Moroi, un părinte mult postitor și nevoitor, binecuvântat de Dumnezeu cu mari daruri, Părintele Paisie Nichitenco, un călugăr simplu, învrednicit de Dumnezeu cu darul rugăciunii celei de foc a inimii, Părintele Irineu Protcenco, un om al rugăciunii interioare, al păcii și al tăcerii, mare iconar din Ucraina, care și-a găsit liniștea la Mănăstirea Sihastria, unde a atins apogeul creației sale, împodobind cu icoane minunate paraclisul mănăstirii și mulți alți părinți care ne îndeamnă să le urmăm credința, să nu uităm că suntem trecători pe acest pământ”. AGERPRES

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *