Amplasat în Piața Libertății nr. 1 din Piatra-Neamț Muzeul de Etnografie înfățișează aspecte ale locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Bistriței, costumul popular românesc din zonă, principalele meșteșuguri din regiunea subcarpatică a Moldovei – prelucrarea lemnului, țesutul, cojocăritul.
Printre piesele de referință expuse în acest muzeu de numără: mobilierul masiv (laițele, masa, patul), soba, bogatele țesături de lână (păretare, scoarțe, culmea de deasupra patului pe care stau hainele de sărbătoare).
Înființat în anul 1980, Muzeul de Etnografie din Piatra Neamț este adăpostit de o frumoasă clădire declarată monument istoric. Aceasta a fost ridicată în anul 1931, după planul arhitectului Roger Bolomey și este concepută în stil neoromânesc integrându-se armonios în incinta Curții Domnești, prin decorațiile de lemn ale stâlpilor pridvoarelor situate pe fațada principală și laterală și ale căpriorilor. Acoperișul este înalt și decorat cu lucarne care scot în evidență ferestrele și banda de ocnițe de deasupra lor.
La înființare muzeul avea la bază colecția de etnografie datând din anii ’60, când o grup de etnografi condus de Romulus Vuia au cercetat zona care urma să fie acoperită de apele lacului de acumulare Bicaz.Colecția a fost îmbogățită substanțial după anii 1970 datorită achizițiilor realizate muzeograful Elena Florescu, ajungând să ofere o imagine completă, din punct de vedere etnografic, asupra județului Neamț. În anul 1976, colecția achiziționată a fost valorificată fiind prezentată în cadrul unei expoziții, iar în anul 1980 s-a deschis Muzeul de Etnografie Piatra Neamț în sediul actual.
Expoziția de bază cu care a fost deschis muzeul a mai fost refăcută în anii 1990, 1996, 2002 și ultima dată în 2013 când frumusețea și diversitatea materialului au permis realizarea unei noi tematici — „Anotimpurile satului”. Aceasta a fost completată de reconstituirea unui interior de locuință țărănească ce introduce în atmosfera rurală de la sfârșitului secolului al XIX-lea.
Muzeul de Etnografie a trecut printr-un amplu proces de restaurare între anii 2010-2011, în cadrul proiectului „Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească din municipiul Piatra-Neamț”.
În prezent colecția muzeului este structurată pe două segmente evocând, pe de o parte, o imagine complexă asupra locuinței țărănești tradiționale de pe Valea Bistriței, iar pe de altă parte, o imagine de ansamblu asupra meșteșugurilor practicate în regiunea subcarpatică a Moldovei, precum agricultura, creșterea animalelor, prelucrarea lemnului și plutăritul, exploatarea și industria casnică.
Pentru introducerea în atmosfera rurală a sfârșitului secolului al XIX-lea a fost reconstituit un interior de locuință monocelulară specific zonei, cu tavan din bârne aparente și o vatră înaltă de 50 cm, construită din piatră și lut. Mobilierul este simplu: un pat fixat în podeaua de lut, lavița din lemn gros așezată de-a lungul peretelui, masa, blidarul și colțarul, ultimele două reprezentând locul de depozitare sau expunere a ceramicii și obiectelor de uz casnic. Deasupra patului este așezată beldia sau culmea pentru haine, având atât rol utilitar cât și decorativ, iar pe pat se regăsește lada cu zestre, realizată din lemn de fag și bogat ornamentată cu crestături. Un loc aparte este rezervat războiului de țesut orizontal, întrucât piesele de port popular și textilele de interior erau realizate în propria gospodărie. Din casa tradițională nu lipsesc lăicerul — cea mai folosită piesă pentru prelucrarea textilelor de interior — icoana sau ștergarele de perete.
Trei săli ale muzeului sunt rezervate prezentării ocupațiilor tradiționale (agricultura, creșterea animalelor, exploatarea, prelucrarea lemnului și plutăritul, industria casnică). Un loc important este ocupat de plugul din lemn, o piesă datând din 1880, alături de unelte folosite în agricultură, instalații de tehnică populară (oloiniță cu pene) sau unelte de uz casnic. Pentru ilustrarea creșterii animalelor a fost ”amenajată” o stână dotată cu inventarul specific și completată cu frumoase bâte ciobănești decorate cu crestături geometrice, motive zoomorfe și antropomorfe, răbojuri și instrumente muzicale specifice.
Colecția muzeului este completată de prezentarea costumul popular românesc din cele trei zone etnografice ale județului Neamț (Valea Bistriței, zona Neamț și zona Roman). Portul popular din aceste zone prezintă elemente comune: cămașa încrețită la gât și cea bătrânească, catrință cu vrâste, brâu sau bete și ștergarul de cap — la femei, cămașa cu fustă și cămeșoiul, ițarii, cureaua cu ținte, căciula — la bărbați. La acestea se mai adaugă cojocul, sumanul, opincile. Cele mai spectaculoase piese de port popular sunt bondițele sau cheptarele, cel mai vestit centru de cojocărie din zona Neamț fiind la Ghindăoani, unde a lucrat meșterul Mihai Avârvarei.
Având la bază calendarul popular, structura expoziției a permis punerea în valoare a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor elemente de viața spirituală, pentru introducerea vizitatorului în universul credinței țăranului.
Obiectele care compun patrimoniul muzeal sunt expuse fie în ipostaza lor reală, urmărind o reconstituire cât mai aproape de adevăr, fie punând accentul pe frumusețea lor dată de simplitate sau de compoziții ornamentale.
Imaginea satului prezentată de muzeu este întregită de fotografii document realizate de fotograful Curții Regale a României, Adolph Chevallier, în perioada interbelică, muzeul deținând o valoroasă colecție de clișee pe sticlă — realizate de acest mare iubitor al țăranului român.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.