De peste 620 de ani, Cetatea Neamț stă de strajă peste toată valea Ozanei până spre Agapia și Văratec. Cetatea a fost amintită de marii scriitori ai României în operele lor.
Ștefan Bolintineanu descrie în poezia ‘Muma lui Ștefan cel Mare’ înfrângerea din lupta de la Valea Albă — Războieni, în fața sultanului Mahomed Cuceritorul.
Costache Negruzzi aduce aminte în nuvela ‘Sobieski și românii’ despre vitejia plăieșilor în fața oastelor polone, dar și de poziția strategică a cetății.
În ‘Amintiri din copilărie’, marele povestitor Ion Creangă descrie ‘Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire, de atâtea veacuri, Cetatea Neamțului’.
Istoria Cetății datează de la finalul secolul al 14-lea, fiind construită, strategic, pe culmea Pleșu, de către Petru I Mușat, între anii 1374 — 1391.
‘Au fost trei frați, Petru, Ștefan și Roman Mușat, care s-au despărțit la timpul potrivit, iar Petru Mușat vine de la Suceava, peste deal, și așează aici temelia Cetății.
Intrarea principală în interiorul Cetății nu este pe unde vin astăzi turiștii, ci pe a doua poartă, denumită Poarta Mușatină, iar podul era inițial în linie dreaptă’, a spus, pentru AGERPRES, muzeograful Mihai Cucolea.
Acesta a adăugat că întărirea Cetății atât strategic cât și militar a fost realizată de voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt. ‘Marele voievod Ștefan cel Mare și Sfânt întărește toată țara Moldovei din punct de vedere militar și apoi politic. Este vorba de capitala Suceava și de cetățile de la Soroca, Chilia, Tighina, Hotin, Cetatea Albă, Baia, Șcheia, Roman și Cetatea Neamț. A adus meșteri italieni, ardeleni și moldoveni și a înălțat-o. A avut trei etaje, un confort deosebit, avea un acoperiș din foiță de plumb și alamă, într-un cuvânt avea formă de castel.
Voievodul a schimbat și sistemul de apărare a Cetății. A dărâmat podul liniar și a făcut podul sub formă de semicerc, pe care vin astăzi turiștii. Însă acest pod nu avea balustradă, pentru că dușmanii trebuiau să fie primiți ‘cum se cuvine’, a povestit muzeograful Cetății.
Poetul Ștefan Bolintineanu descrie în ‘Muma lui Ștefan cel Mare’ episodul în care Ștefan cel Mare se retrage la Cetatea Neamțului, fiind înfrânt de sultanul Mahomed Cuceritorul: ‘Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe; Brațul său prin taberi mii de morți împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu! (…) Du-te la oștire! Pentru țară mori! Și-ți va fi mormântul încoronat cu flori!’.
‘Lupta a avut loc la Valea Albă — Războieni, unde Ștefan cel Mare și Sfânt a pierdut lupta. Se retrage rănit la cetate, noaptea târziu, bate la poartă și un glas de bătrână întreabă cine este acolo. În interiorul cetății, în vremuri de război era familia sa, probabil și mama sa cum spun cronicarii, o parte din averea Moldovei adusă de la Suceava, foarte mulți copii ca să nu fie luați și făcuți ieniceri, și oștenii care făceau paza. Ștefan ia drumul Sucevei, bate la ușa chiliei lui Daniil Sihastru, dar părintele nu-l primește pentru că își făcea rugăciunea. Abia după ce termină rugăciunea îl primește și îi dă o povață părintească. ‘Măria Ta, nu închina țara dușmanului. Ține post negru pentru tine și oștirea ta timp de trei zile și trei nopți, iar pe steagul de luptă așează Icoana Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruință și să faci o biserică în cinstea lui, iar izbânda va fi a Măriei Tale’. După cum a spus preotul și după înțelepciunea voievodului, turcii au fost trași aici la Cetate. Au încercat să o curpindă două zile degeaba, după care au început să bombardeze cetatea. Sub pod erau suliți bine ascuțite și pe pod nu puteau veni. Alții au căzut în capcane sau au murit de săgețile trase din cetate, iar Mahomed s-a reîntors spre Istanbul. Cu prizonierii de război, Ștefan cel Mare i-a adunat în curte, le-a făcut semn cu sabia pe pământ și le-a spus: ‘pământ și apă ați căutat, de veți săpa și de apă veți da, liberi să fiți’. Au săpat circa 110 de metri până la nivelul râului Ozana și au zidit astfel fântâna. Cine a rămas în viață, a fost eliberat’, a povestit muzeograful Mihai Cucolea.
Cât a domnit Ștefan cel Mare și Sfânt, nicio cetate moldavă nu a căzut în mâna dușmanului.
‘În interiorul Cetății Neamț erau două închisori: una pentru negustorii necinstiți și hoții de drumari, iar alta era Neagra Temniță pentru boierii trădători. După Ștefan Voievod, a venit Alexandru Lăpușneanu care a dat foc cetății. În 1691 regele Poloniei, Sobieski, venea în campanie militară. A făcut un popas la Cotnari unde a aflat că undeva la Preotești este o domniță frumoasă, fiica lui Vasile Lupu, și că ține averea acestuia. A găsit-o pe domniță și cu boierii trădători au venit la Cetatea Neamț crezând că aici este ținută averea. Nu au găsit nimic și au ucis-o în chinuri groaznice în zona unde este acum Monetăria. Porțile Cetății au fost deschise regelui Sobieski de boierii trădători’, a adăugat muzeograful Cetății.
Nu a fost singura dată când porțile Cetății Neamț s-au deschis de bunăvoie.
‘Pentru a doua oară, porțile s-au deschis la 1600 în fața unificatorului Mihai Viteazu, iar a treia oară sunt deschise astăzi, în fața celor peste 150.000 de vizitatori anual. După dărâmarea construcției în anul 1718, de domniile fanariote, din Cetate au rămas doar zidurile exterioare și câteva încăperi.
Cetatea a fost renovată prima dată în anul 1966, iar ultima renovare a avut loc în anul 2011 cu fonduri de la Uniunea Europeană. Astăzi, în interiorul și încăperile Cetății, transformate fie în ‘Neagra Temniță’, ‘Monetărie’, ‘Bucătărie’ sau ‘Sfatul țării’ te întâmpină plăieșii de odinioară ai voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt’, spune muzeograful.
În fiecare an, la începutul lunii iulie sunt organizate Zilele Cetății Neamț și Festivalul de Artă Medievală, iar în luna august are loc Festivalul Național de lăută.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.